Secolul 20 a fost unul al progresului tehnic. Al automobilului, al zborului cu aparate mai grele decît aerul, al submarinelor, al călătoriei omului în spaţiul cosmic... S-au inventat radioul şi televizorul, s-au electrificat masiv chiar şi zone foarte sărace ale globului, s-au dezvoltat formele de comunicare la distanţă. S-au descoperit antibioticele, s-a ajuns la ingineria genetică. A fost creat computerul şi, în sfîrşit, a apărut Internetul. Fiecare din aceste noi elemente intrate în viaţa omului au fost pe cît de spectaculoase, pe atît de utile. Tehnica a fost pusă în slujba confortului, vitezei, prelungirii vieţii şi informării. Sigur, în acelaşi secol s-a inventat şi bomba atomică, dar asta e altă discuţie. Pe măsură ce secolul s-a apropiat însă de sfîrşit, cel puţin aparent, numărul invenţiilor s-a mărit. Au crescut ritmul vieţii şi viteza de schimbare a modelor. La automobile, de exemplu, aproape de la o zi la alta apar noi modele cu noi sisteme de frînare, noi sisteme de siguranţă, noi elemente de confort. Chiar dacă unele au mai fost inventate şi altădată. În ansamblu, toate îmbunătăţirile făcute de-a lungul timpului par să fi fost puţin semnificative faţă de importanţa invenţiei iniţiale. Dacă vorbim despre computere, de la inventarea lor pînă s-a ajuns la PC-uri a trecut ceva vreme. Apoi, însă, s-au succedat tot felul de sisteme adiacente, al căror ritm de apariţie a devenit parcă tot mai sufocant. De fiecare dată utilizatorii au fost nevoiţi să-şi modifice (să-şi up-gradeze) aparatele. Progresul în domeniu e livrat cu ţîrîita, în multe trepte. Un computer cu care în urmă cu cîţiva ani ţineai sub control o uzină întreagă astăzi nu-ţi mai ajunge nici pentru instalarea unui joc. Schimbarea tehnologiilor computerelor e urmată îndeaproape de schimbarea

altor aparate: de fotografiat, filmat, de redat muzică...Şi abia te-ai liniştit că ţi-ai cumpăra