Pare un lucru natural ca oamenii să nu facă publicitate lucrurilor care nu mai există fiindcă, în general, nu poţi vinde la timpul trecut. Dar, pe de altă parte, se face publicitate lucrurilor care nu există. Care nu există încă sau pur şi simplu. Şi asta pentru că firea umană a fost şi este întotdeauna dispusă să cumpere la viitor. Cel mai elocvent exemplu ar fi acela al pămîntenilor împroprietăriţi cu felii de Lună pentru milioane de dolari prin Internet. O posibilă greşeală, cum nu se ştie dacă feliile în cauză mai există. În orice caz, eu de mult nu am mai auzit făcîndu-li-se publicitate. S-or fi epuizat (cît poate să fie şi Luna de mare?) sau n-au plătit impozitele la timp şi au fost confiscate. Oricum, exerciţiul meu de gîndire începe de la o reclamă simplă, fără pretenţii sau hermeneutică. Atît de simplă, încît numele personajului principal se poate uita, la fel şi "produsul" pentru care a fost concepută şi pe care ţin să-l precizez, totuşi, în caz că aveţi prieteni în străinătate pe care nu i-aţi mai sunat de mult: PCNET VOICE. Pe scurt, întrebarea fundamentală e: De cît timp nu v-aţi mai sunat prietenii din străinătate? Pentru că la PCNET tarifele sînt mici, dacă e să le dăm crezare... Tot pe scurt, fabula se poate rezuma şi ea în cîteva cuvinte: Viorel sau Săndel sau Fănel sau 3 în unu', oricare ar fi el, fiindcă numele e banal, după cum trebuie să fie şi traseul celor plecaţi în lume să îşi caute norocul, dar care se întorc sigur cu o nevastă, Viorel, care va să zică, este aşteptat cu mare emoţie de vechiul său prieten, consecvent cu ţara, cu sine însuşi, cu celibatul şi implicit cu tinereţile lor (după melodia veche pusă în cinstea rătăcitorului şi după cele două animatoare sau însufleţitoare de atmosferă
din decor), dar mai puţin consecvent cu limba română şi cu tradiţiile ospitalităţii autohtone, de vreme ce primirea este organizată în sti
