- Social - nr. 61 / 27 Martie, 2004 Pentru ca am avut nesperata sansa de a-l viziona in varianta necenzurata, pot sa va spun ca este filmul la care ne vom gandi toti in ultima clipa a vietii. Ingrozitor de violent (hipersensibililor le este recomandata varianta care va aparea oficial pe marile ecrane!), din pacate atat de real, filmul ilustreaza, prin patima regizorului Mel Gibson - intors la credinta (a asteptat 13 ani materializarea conceptiei sale despre maxima suferinta posibila), cu actori anonimi (pentru americani): un italian expresiv, si ca traire, si ca fizionomie, si o frumoasa evreica din Romania (Maia Morgenstern este, uneori, enervant de calma prin resemnarea ei!), cat de mult a suferit Mantuitorul pentru ca noi sa fim rascumparati (prin "baia" de sange care umple pelicula, de la inceput pana la sfarsit, batut si torturat cu un sadism si o cruzime inimaginabile). Lacrima care cade din cer si Mormantul gol sunt doua dintre putinele secvente luminoase ale filmului. Dar spectatorul nu poate ramane cu finalul, ci cu ranile de peparcurs, care impregneaza acea constiinta (sau constienta) a faptului ca s-a platit un pret prea scump ca sa ne per m item sa-l refuzam. S-a sfarsit durerea - este senzatia de la sfarsit! -, nu poate exista o alta mai mare. Trebuie doar sa acceptam acest dar nemeritat. IOANA FLOREA - Social - nr. 61 / 27 Martie, 2004 Pentru ca am avut nesperata sansa de a-l viziona in varianta necenzurata, pot sa va spun ca este filmul la care ne vom gandi toti in ultima clipa a vietii. Ingrozitor de violent (hipersensibililor le este recomandata varianta care va aparea oficial pe marile ecrane!), din pacate atat de real, filmul ilustreaza, prin patima regizorului Mel Gibson - intors la credinta (a asteptat 13 ani materializarea conceptiei sale despre maxima suferinta posibila), cu actori anonimi (pentru americani): un italian expresiv, si ca