- Editorial - nr. 61 / 27 Martie, 2004 In democratie, romanul s-a invatat cu un narav pagubos, numit comentariu politic. Cat ii ziulica de mare auzi injuraturi la adresa Guvernului, Parlamentului, mai nou unii locuitori ai satelor au uitat de cele sfinte si au inceput sa-si critice intelectualii satelor, pastorul duhovnicesc, dascalii, medicul, acuzandu-i in fel si chip din invidie sau prostie. Probabil, acest obicei a fost preluat de la politicienii de moda noua, de la cei care au prins din mers, la apelul de seara, gustul puterii si al castigului usor, fara nici o raspundere concreta, prin latrat la luna. Rar gasesti, domnule, un demnitar capabil sa intreprinda o analiza competenta a unui anumit sector din economia judetului, sa vina omul, acolo, cu niste solutii, recomandari pentru revigorarea unor activitati candva profitabile. Zilele trecute mi-a fost dat sa aud la televizor ca de Sfintele Pasti Romania va importa carne de miel din Australia si Turcia - un semnal cum nu se poate mai grav despre saracia din tara. Daca am ajuns in situatia rusinoasa de-a importa pana si carne de miel, sa nu mai vorbim de grau pentru panificatie, legume proaspete, carne de porc, inseamna ca nu stim sa ne gospodarim, ca armata de functionari din reteaua Ministerului Agriculturii nu-si merita salariile de la buget. Programele teoretice, declaratiile politice nu tin de foame. Guvernatii vremelnici ai Romaniei nu cunosc faptul ca, datorita costului ridicat al carnii si al produselor lactate, s-a readus in actualitate subnutritia si tuberculoza, fenomene despre care se stia ca au disparut de pe meleagurile noastre. Gulerele albe din minister n-au invatat ca, dintotdeauna, gazdacia la romani inseamna animale multe in gospodarie. Era considerat un om instarit cel care crestea vaci cu lapte, boi pentru carne, cai de munca, oi pentru lana, cas si miei. Zootehnia a adus numai bogatie