- Social - nr. 61 / 27 Martie, 2004 Considerat precursor al literaturii suprarealiste, la noi, in special al celei absurde, ca modalitate artistica, "numele lui a fost asociat cu cele ale lui Alfred Jarry, Franz Kafka sau Ionesco", inclinand "balanta vederilor sale spre negativismul lui La Rochefoucauld... un negativism furios, destructiv, napustindu-se mai intai estetic asupra literaturii si limbajului ei" (I.Negoitescu, 1978). Un scriitor cultivand asociatii verbale bizare, contrazicand logica: "O masa fara picioare la mijloc, bazata pe calcule si probabilitati"; "Am doi pui cu matele pe spate"; "Batrana sa sotie refuza sa-l urmeze, roasa fiind de viermele geloziei din cauza legaturilor de inima ce banui ca el ar fi avut cu o foca"; "Mama naste fata si fata pe mama". "Absurdul in proza lui Urmuz este nu doar al limbajului, ci si al situatiilor, el propunand, imaginand «stari» ce frizeaza normalul, anuland logica. Cineva «A adoptat insa, pe cand era elev de gimnaziu, o nepoata a sa, in momentul cand aceasta lucra la gherghef», altcineva a fost silit chiar «sa faca armata cand era in varsta de un an, numai ca sa poata ajuta, cat de curand, pe doi fratiori nevoiasi ai sai»". I.Negoitescu emite opinia ca, in Pagini bizare, n-ar fi exclusa o influenta a comicului descifrat in cimiliturile noastre populare, intrucat "multe atribute teatrologice ale personajelor urmuzene" se gasesc aici. Exemplificand, criticul transcrie: "La cap pieptene/ la spate secere,/ la mijloc pepene"; "Mosu suie si coboara/ cu matusa subsuoara"; "Mii de pasarele zbor,/ vine un om fara picioare/ si le mananca fara gura". George Calinescu observa ca "Suprarealismul roman este, prin Urmuz, anterior celui francez si independent" (1940), dar supunea productia literara a acestuia unei analize ofensive, fara a-i subestima, totusi, importanta. Respingea asertiunea criticii filistine, care il consid