"Saracia de tip "Scorilo"". Pana in 1989, Poiana Marului - un ochi de verdeata de la poalele Muntilor Tarcului, nu departe de Otelul Rosu, era cunoscuta pentru hotelul "Scorilo" - o constructie-mamut ridicata langa cele cateva case taranesti, nu departe de vilele Partidului, U.T.C.-ului si Ocolului S...

"Saracia de tip "Scorilo""

Pana in 1989, Poiana Marului - un ochi de verdeata de la poalele Muntilor Tarcului, nu departe de Otelul Rosu, era cunoscuta pentru hotelul "Scorilo" - o constructie-mamut ridicata langa cele cateva case taranesti, nu departe de vilele Partidului, U.T.C.-ului si Ocolului Silvic. La fiecare sfarsit de saptamana, in cele 400 de camere amplasate in doua corpuri de cladire si in salile tip cantina ale nesfarsitului restaurant inundat de mirosuri de bucatarie, se remarcau, printre turistii de ocazie, nenumarati nomenclaturisti din Hunedoara si din judetele limitrofe.

In ultimii zece ani, Poiana si-a pierdut statutul de statiune de week-end. "Scorilo" a ajuns o cladire fantoma. Cumparat de investitori straini, hotelul nu a putut fi renovat decat partial, ca sa fie, in cele din urma, abandonat. Cine ar mai putea aduce aici un grup de cel putin 500 de turisti o data? In epoca turismului personalizat, cand stresul ii obliga pe oameni sa caute liniste si sa se retraga undeva unde sunt ingrijiti "ca la mama acasa", un transatlantic ca acesta, chiar daca poarta nobilul nume al tatalui lui Decebal ("Decebalus per Scorilo"), ramane sa-si consume celebritatea de unul singur, pana va disparea prin implozie.

Doar Muntii Tarcului isi pastreaza frumusetea maiestuoasa si salbaticia care i-ar atrage ca un magnet pe toti montagniarzii din Europa. Dar cine sa spuna lumii cat sunt de frumoase Barajul si Lacul Marului, vaile albite de invazia mestecenilor, platourile alpine de la 2000 de metri, atat de vaste incat ar putea primi, la