Firmele-fantoma sunt si raman principala modalitate de a pagubi, mai mult sau mai putin discret, bugetul de stat. In spatele paravanului de S.R.L., afaceristi straini sau specialisti autohtoni in ale evaziunii fiscale se intrec in a spala bani, a rula sume fabuloase, a vinde si a recumpara tone de combustibil, cafea, alcool. Totul, fireste, fara stiinta Fiscului. Impozit e o notiune abstracta pentru acesti "oameni de afaceri". Din pacate, statul descopera aceste firme cand e prea tarziu: dupa ce patronii s-au lacomit, au facut greseli, transferuri prea mari de bani si au fost luati la ochi de autoritati. In momentul in care comisarii Garzii Financiare merg in control la o firma si vad ca la sediul declarat in acte e de fapt bloc de nefamilisti, cand vad ca patronul e plecat peste hotare de luni de zile, iar administratorul a disparut fara urma, cand vad ca firma nu mai are nici un bun in patrimoniu prin vanzarea caruia sa se recupereze datoria restanta la stat e deja prea tarziu. "Recuperatorii" statului nu mai pot decat sa constate prejudicii - un miliard, cinci, zece, sa faca plangeri la Parchet si sa astepte ca patronul sau administratorul firmei-fantoma sa fie gasit. Daca va fi gasit vreodata. Probabil, singura posibilitate a statului de a controla acest fenomen e monitorizarea mult mai atenta a firmelor, odata cu inregistrarea lor in Registrul Comertului. Sunt patroni care, odata cu infiintarea firmei, nu mai dau pe la Registrul Comertului, ca si cand nu ar sti ca mai au si alte obligatii. Unii sunt uituci si habar nu au ca societatea pe care cu onor o conduc e pe lista neagra, propusa pentru lichidare judiciara. Alti patroni, cei de rea credinta stiu foarte bine ce obligatii au, dar spera sa treaca o perioada cat mai mare de timp pana cand statul sa ii ia la intrebari, timp in care sa faca destui bani si sa se faca disparuti. De altfel, inceputul de an aducea o