Opera Romana are o noua stea. Roxana Briban . "De cate ori pasesc pe scena, am certitudinea . ca arta merita orice sacrificiu". Frumoasa, talentata, ambitioasa, este mai cunoscuta in strainatate decat acasa. Povestea unei cariere aflate la apogeu. Micul Enescu. - Candva, stelele operei noastre nationale...
Opera Romana are o noua stea
Roxana Briban
"De cate ori pasesc pe scena, am certitudinea
ca arta merita orice sacrificiu"
Frumoasa, talentata, ambitioasa, este mai cunoscuta in strainatate decat acasa. Povestea unei cariere aflate la apogeu
Micul Enescu
- Candva, stelele operei noastre nationale se bucurau de o permanenta prezenta pe micul ecran. Astazi, ele sunt mai cunoscute in strainatate decat acasa. In sensul acesta, invitatia de a incepe interviul cu biografia debutului dvs. este legitima. Cititorii nostri ar fi dornici sa afle povestea unei cariere muzicale de exceptie, despre care stiu prea putin...
- Intr-un fel, se poate spune ca a fost jocul intamplarii. Eu sunt nascuta in Bucuresti, deci nu intr-o zona care sa respire muzica la modul "tangibil", adica sa auzi cantece seara, pe deal. Iar familia din care provin nu a manifestat aplecari artistice deosebite. Paradoxal, norocul meu a fost ca am prins epoca Ceausescu, cand profesorii de la scolile de muzica mergeau prin clase in cautare de copii talentati. Asa am fost si eu descoperita, in clasa intai. Am mers cu mama la scoala nr. 4, scoala de profil, am fost ascultata de director, iar verdictul a fost: "Al cui e micul Enescu?". Mama a soptit putin intimidata: "Al meu e". Directorul i-a explicat atunci ca trebuie sa fac vioara, fiindca aveam urechea foarte bine formata. Pentru vioara, copilul trebuie sa "auda" notele, sa stie unde sa apese ca sa le formeze, pe cand la pian e suficient sa apesi o clapa ca sa ai tonul "de-a gata". Sincera