Nu intamplator mobilizarile generale din pragul campaniei electorale sunt tinute cu usile inchise de catre partide. Nu ca sa nu prinda adversarii strategia, ci ca sa nu se vada trocurile si licitatiile de scaune. "Il sacrificam pe ala, il dam jos, il reabilitam dupa aia", "Tu, bai ala cu dosar penal, ce post vrei dupa alegeri, ca sa-ti dai demisia acu?" si, poate cea mai importanta intrebare : "Ce le mai dam, ba, la astia de la presa?". E o perioada extraordinara, cand se dezgroapa dosare tinute la naftalina ani intregi, cand se vine la P.N.A. ca la obor, cu bratul de sesizari. E o perioada in care trebuie sa fii prost ca sa neglijezi presa. Sa tii ziaristii incomozi ocupati, sa-i faci pe ceilalti sa lucreze in avantajul tau. Asta inseamna sa fii aproape cu portofoliul in buzunar. Si ce vedem in aceasta perioada pe prima pagina a multor ziare? Vedem "scandalul Big Brother", ca si cum romanii nu ar vedea in fiecare zi funduri goale de pensio-nari itindu-se din nadragii rupti, la coada la fasolea pre-electorala, la cantina saracilor. Ca si cum cea mai roasa prostituata de pe centura ar putea concura vreodata la moravuri usoare cu politica. Vedem pe prima pagina figura placida a gurului Bivolaru care, cu nudistii lui aerieni si fetele de bani gata transformate peste noapte in mirese spirituale, a devenit inamicul public numarul unu. Vedem descinderi in forta in spaisuri de bloc, unde mascatii confisca terfeloage cu tantra yoga si casete cu picioare raschirate in spirale cosmice, pe plaja la Eforie. Vedem cum un dosar tinut cu grija intr-un fiset e adus acum, dechis si aruncat in fata ziaristilor ca un ciolan numai bun de ros. Ce nu ar trebui sa vedem? Ce se ascunde in spatele acestor masti de iarmaroc? In spatele nudului de guru a lui Gregorian Bivolaru nu ar trebui sa-l vedem, poate, pe tizul sau, deputatul Gabriel Bivolaru. Cel condamnat la cinci ani inchisoare pentru