In ambianta feerica a aeroportului Schiphol din Amsterdam, intre Portile E si F – in apropierea Cazinoului si a unui Sushi Bar cu gustari apetisante, servite de japonezi surizatori si serviabili –, calatorul care a facut ori va face o escala, in intervalul ianuarie-aprilie 2004, este invitat sa viziteze doua mini-expozitii organizate de Rijksmuseum. Este o forma foarte nimerita pentru celebrul muzeu de a-si face reclama si a atrage publicul.
Intr-un spatiu placut, aranjate pe niste panouri protejate de un geam gros, sint expuse tablourile selectate cu grija pentru reprezentativitatea discursului propus. Una dintre expozitii, intitulata Secolul de aur, este compusa din 10 lucrari, cealalta, din 8 pinze, poarta genericul Van Gogh si maestrii moderni. In cea dintii sint reunite opere ale unor artisti care au facut faima veacului al XVII-lea olandez. Genurile preferate ale acelei vremi sint bine sustinute de judicioasa alegere a organizatorilor: scena de gen, peisajul, natura statica si portretul.
Iar daca unele dintre numele pictorilor prezenti pe simeza nu sint tocmai din prima linie, aceasta nu scade cu nimic expunerea si dadea masura valorii artei Tarilor de Jos, la toate nivelurile – de la gustul patrician la acela burghez si plebeu –, din zbuciumatul secol al istoriei lor, ravasit de 80 de ani de razboaie care au adus independenta si prosperitatea. Portretul lui Willem III, print de Orania, in virsta de 4 ani, datorat lui Adriaen Hanneman (1601-1671) este plin de candoare: copilul, imbracat in rochita si cu scufie pe capsor, are peste aceasta o bereta de catifea cu pene, iar in diagonala, peste pieptul plapind, are esarfa Ordinului Jartierei, primit inca de la nastere; in mina tine o portocala, simbol al nobletei sale, dar si al culorii nationale. Fiind vorba despre un personaj important, pictorul nu putea sa dea friu liber imaginatiei si sa-l t
