Am vazut nu demult intr-o captivanta colectie particulara bucuresteana mai multe tablouri de Mihai Sarbulescu*, dintre care Clopotele mi s-au parut realmente coplesitoare. Intr-un avant asociativ de accentuata ecumenicitate am realizat, privindu-le, ce va sa zica lectia chinezeasca despre rostul golului in formarea plinului, pazirea isihasta a simturilor si curatirea inimii prin umplerea auzului, Nirvana, limba originara si universala a clopotului, in al carui sorb ametitor timpul, spatiul, religiat, istoria, diferitele forme de credinta, nasterea, nunta si moartea devin una.
Am vazut nu demult intr-o captivanta colectie particulara bucuresteana mai multe tablouri de Mihai Sarbulescu*, dintre care Clopotele mi s-au parut realmente coplesitoare. Intr-un avant asociativ de accentuata ecumenicitate am realizat, privindu-le, ce va sa zica lectia chinezeasca despre rostul golului in formarea plinului, pazirea isihasta a simturilor si curatirea inimii prin umplerea auzului, Nirvana, limba originara si universala a clopotului, in al carui sorb ametitor timpul, spatiul, religiat, istoria, diferitele forme de credinta, nasterea, nunta si moartea devin una.