Ce este realitatea? Si ce este utopia? Oare prima este ceea ce suntem in mod efectiv, asa cum sustin empiristii, sau este ceea ce putem fi, cum pretind rationalistii? Sau inca si mai bine: ceea ce trebuie sa fim, presupunand ca stim ce trebuie sa fim? Abatele Sičyes spunea ca adevarata stiinta politica se refera nu la ceea ce este, ci la ceea ce trebuie sa fie. Propunea el, asadar, o stiinta utopica, sau una realista? Iar cand Encyclopaedia Britannica defineste "utopicul" ca "denotand o reforma vizionara care tinde sa fie idealista la modul imposibil", oare definirea "modului imposibil" si, inevitabil, aceea a antonimului sau, "modul realist", se poate face efectiv, in ceea ce priveste natura omeneasca si problemele sale eterne, dintr-o perspectiva obiectiva si absoluta?
Dupa parerea mea, solutia aici, ca si in multe alte situatii similare, nu depinde, probabil, atat de o analiza a unor caracteristici obiective, presupus esentiale ale unui proiect, cat de intelegerea sensului unei relatii: atitudinea noastra fata de proiectul propus: il acceptam, ne convine si tinem la autorul lui? Ne plac sau ne atrag concluziile sale? Vom trata atunci proiectul ca fiind realist sau rational, sau fezabil, sau viabil. Dimpotriva, in momentul cand proiectul sau obiectul sau ne vor displacea prin metoda sau implicatiile lor, sau daca ii vom uri sau antipatiza pe autorii sai, vom califica proiectul drept utopic, intelegand prin aceasta ca il credem imposibil, contradictoriu, absurd, irational, "contrar vietii", moralei, ratiunii si, in general, nociv.
De unde si ceea ce vom numi "regula reversibilitatii": este utopic intotdeauna proiectul adversarului si este realist proiectul prietenului! In fapt, sustin ca distinctia atat de curent folosita, utopic-realist, nu se refera la o esenta sau la o substanta si ca nu o aplicam pentru a desemna o realitate obiectiva sau masur
