Cea de a doua jumatate a lunii martie a fost „guvernata“, fara indoiala, de manifestari muzicale in care instrumentele au fost vedete in seri care, in parte, au constituit adevarate evenimente atit prin noutatea programului (prezentat si de catre solisti aflati pentru prima oara in Romania), cit si prin calitatea interpretarii unor artisti din tara si de peste hotare.
La Sala Radio, un public destul de numeros a dorit sa-l asculte, dupa multi ani, pe Bogdan Zvoristeanu, violonist care, dupa absolvirea Academiei Nationale de Muzica din Bucuresti, s-a perfectionat la Academia Menuhin din Elvetia, unde apoi a devenit el insusi profesor, pentru ca, de la inceputul actualei stagiuni, sa activeze in calitate de concert-maestru la celebra Orchestra Suisse Romande din Geneva – repere suficiente pentru a trezi interesul melomanilor si (in parte) al specialistilor.
In compania pianistului Horia Mihail – pe care in ultima vreme am avut ocazia sa-l aplaudam in numeroase concerte si recitaluri –, a propus un program divers si pretentios, incluzind opusuri de Corelli-Leonard (Variatiuni pe tema La Follia), Schubert (Sonata nr. 4 op.162 Marele Duo), Enescu (Sonata Torso) si Ravel (Sonata), surprinzind, inca de la primele masuri, prin sunetul de o rara calitate, extrem de cald si penetrant (la care contribuie, cu certitudine, o vioara de valoare), prin fluenta discursului, dar si printr-o incertitudine intonationala si uneori ezitanta; am fi dorit un plus de stralucire, de anvergura (cu adevarat) solistica, o diferentiere stilistica mai accentuata (elemente imperios necesare si unui concert-maestru). Am apreciat insa colaborarea cu partenerul de scena, interpret rafinat, sustinind eficient demersul violonistic al unui tinar care, totusi, a devenit „cineva“, ocupind primul pupitru intr-o orchestra de renume, asemeni tatalui sau, Radu Zvoristeanu. Decenii la rind,
