- Social - nr. 63 / 31 Martie, 2004 De aproape doi ani, viata unei foste profesoare de geografie, doamna D.H., acum pensionara, si-a regasit un nou sens. Domnia sa a trimis peste 50 de colete cu ajutoare unor oameni pe care nu ii cunoaste, dar de ale caror necazuri a aflat prin intermediul presei, in special din revista ,,Formula As". ,,In copilarie, am luat-o de multe ori de la capat, alaturi de parintii mei, care au fost nevoiti sa se refugieze de mai multe ori. Stiu de cate ai nevoie pentru un nou inceput, de aceea am ramas foarte impresionata de cazurile disperate, de extrema urgenta, cum se numesc, de altfel, publicate in revista "Formula As". Acei oameni nu aveau nici de unele, era vorba de copii orfani sau de mame amarate, care nu isi mai puteau creste copiii. M-am gandit ca, din putinul meu, le pot face si lor o bucurie. Imi amintesc cu cat drag am facut primul colet, anul trecut prin ianuarie, pe care l-am trimis unor surori orfane. Am luat de la un magazin din apropiere o cutie din carton si am umplut-o cu ce am crezut ca este necesar: haine, detergenti, nuci, scortisoara, medicamente, lenjerie de pat si carti. Le-am scris si o scrisoare cu sfaturi simple de viata. Cand am primit raspuns si multumiri, am simtit o bucurie extraordinara, stiind ca am facut un bine la nevoie. Cazuri de acest fel se publica permanent in presa, de aceea am apelat la vecini si la prieteni, sa imi aduca ce au de prisosinta prin casa, pentru a trimite cat mai multe ajutoare. Asa am ajuns, acum, la peste 50 de colete expediate. Uitati-va ce am pus in aceasta cutie: un cearsaf, doua cani, o lingura de lemn, carlige pentru rufe, prosoape din panza, medicamente uzuale, haine, condimente. Tin cores pondenta cu majoritatea dintre destinatari, eu le dau sfaturi, iar ei imi spun cum au depasit momentele critice. As dori foarte mult sa ii amintesc pe cativa dintre vecinii mei, din