Aurel Sasu (n. 1943, în Darda de Sus, jud. Alba), a urmat Facultatea de Filologie la Cluj, după absolvirea căreia a lucrat la Institutul de Lingvistică şi Istorie literară din Cluj, publicând singur sau în colaborare monografii, studii şi eseuri, antologii şi ediţii care au devenit, unele, de referinţă în istoria literaturii române. Lista lor e prea lungă şi ar lua mult spaţiu dacă le-am înşira aici. A fost unul din apropiaţii Profesorului Mircea Zaciu, alături de Marian Papahagi. La îndemnul Profesorului au început prin anii ’80 o operă de proporţii haşdeiene, Dicţionarul scriitorilor români. În anii dictaturii au reuşit să publice numai un compendiu al acestuia, un mic dicţionar, operă pregătitoare pentru marele dicţionar al scriitorilor români, din care apar primele volume abia după 1990. Din păcate Mircea Zaciu şi Marian Papahagi au trecut la cele veşnice înainte de a-şi vedea finalizat proiectatul dicţionar, aşa că opera colectivă a fost coordonată în continuare de Aurel Sasu, ultimul mohican al acestei temerare intreprinderi. Pentru cine cunoaşte activitatea literară (cu dominantă istorico-literară) a lui Aurel Sasu, această carte ar putea fi o surpriză. Pentru înţelegerea ei, adaug că după 1990, Aurel Sasu a făcut mai multe stagii de profesorat în S.U.A., iar în ultimii ani a devenit şi profesor la Universitatea clujeană. Titlul cărţii – Breviter – adverb latinesc - însemnând “pe scurt” – sugerează specificul paginilor adunate în acest volum: unele par notaţii de jurnal, altele meditaţii creştine sau existenţiale, unele par fragmente desprinse din prelegerile rostite în faţa studenţilor, altele satire la adresa unor manifestări megalomane ale unor inşi ce-şi uită cu totul trecutul, şi în sfârşit unele, cele mai frumoase sunt adevărate poeme în proză. Acestea, de bună seamă, vor surprinde plăcut, chiar pe cei care au citit cărţile de până acum ale lui Aur