Femeia este viitorul bărbatului: contrar aparenţelor, enunţul, extras din recuzita verbală a socialismului utopic, reluat şi de Louis Aragon, îşi pierde orice rezonanţă programatică ori militantistă (post feministă sau nu) în volumul de eseuri cu acest titlu reeditat anul trecut, sub semnătura lui Nicolaus Sombart, proaspăt octogenar. Autorul cărţii spulberă din prima clipă iluzia că am avea de-a face cu un rigid tratat de sociologie a istoriei, a politicii sau a mişcărilor de emancipare a femeii, devreme ce subtitlul postulează un crez căruia Nicolaus Sombart i-a rămas fidel de-a lungul întregii sale cariere sociologice, literare dar şi al vieţii de zi cu zi: “Aufklarung ist immer erotisch” (Iniţierea este întotdeauna erotică) – formulă în care se încrucişează atît accepţiunile generice ale procesului iniţiatic, cît şi cele ale “iluminismului” înţeles ca fenomen istoric.
Crescut la umbra bibliotecii paterne şi în cuibul salonului matern, între cărţi şi “divan”, Nicolaus Sombart avea să fie definitiv marcat de o viziune dualistă asupra lumii, conformă axei masculin/feminin. Scriitorul – al cărui tată a fost economistul Werner Sombart (profesor la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin, devenită ulterior Humboldt), iar mamă, o româncă, fiica rectorului Universităţii din Iaşi, Corina Leon, - avea să transfere ulterior acest tipar, în cele mai inedite variante, asupra interpretării fenomenelor sociale, istorice, asupra culturii şi artei. O va face de fiecare dată cu erudiţie şi dezinvoltură, dincolo de orice elanuri anarhist-revoluţionare, deşi nu puţini contemporani îl consideră şi astăzi pe Nicolaus Sombart, ajuns la anii senectuţii, un anarhist al saloanelor, un dandy contradictoriu... un homme à femmes.
Vreme de peste trei decenii, scriitorul – care continuă să “ţină salon” la Berlin, cu “jour fixe” -, a fost înalt demnitar euro
