“Adevărul este la mijloc.

Dar nu orice mijloc slujeşte adevărul.”

(Ştefan Cazimir)

1. Autobiografia în comunism

Ce trebuia să conţină, în anii comunismului, o autobiografie? Avem sub ochi o fişă-model, emisă în 1975 de serviciul de cadre al Universităţii din Bucureşti, pe care o transcriem întocmai, inclusiv dezacordurile, abrevierile agramate şi punctuaţia pe alocuri fantezistă:

Autobiografie

Numele şi prenumele, născut la..., naţionalitate, domiciliu, şcoală primară, liceu, facultate etc. Autocaracterizare după fiecare etapă. Stagiu militar. Sancţiuni în această perioadă. După absolvirea facultăţii (anul), toate locurile de muncă, funcţiile. Sarcini profesionale, didactice, doctorat. Sancţiuni primite în ac. perioadă. Activitatea şt., lucrări publicate, domeniul. Membru al altor organisme. Trimiterea la specialziare, documentare, ţara, perioada. Activitatea obştească, sarcini, şcoli politice. Sancţiuni politice, cînd?, de ce? Distincţii. Avere. Dacă a avut case, maşini, cîte, cum le-a înstrăinat. Limbi străine cunoscute, condamnări. Cont la bancă.

Despre familie: Tatăl – nume şi prenume, ocupaţie, loc de muncă, apart. politică, avere, în trecut şi în prezent, condamnări. Mama – la fel. Fraţi, surori – la fel. Cumnaţi, unchi, mătuşi, soţiile şi soţii acestora – la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecaţi din ţară, în ce împrejurări, unde sînt stabiliţi, condamnaţi, cu averi naţionalizate etc.) Căsătorit, necăsătorit, recăsătorit, divorţat – toate datele. Soţia, numele, prenume, ocupaţia, loc de muncă, apart. polit., avere. Dacă a mai fost căsătorită, perioada, cu cine? Menţiune după actul de divorţ, căsătoria s-a desfăcut din vina cui?. Părinţii soţiei, nume şi prenume şi toate celelalte date. Fraţi, surori ai so