Stabilit, din anul 1986, în Statele Unite ale Americii, în prezent profesor la celebra New York University, Dumitru Radu Popa este un exemplu reuşit de reinserţie a unui scriitor din diaspora în viaţa literară românească. După 1989 a revenit de câteva ori în ţară cu prilejul tîrgurilor de carte şi al colocviilor cu scriitorii din diaspora organizate de Uniunea Scriitorilor, a publicat mai multe cărţi de proză, excelent primite de critica literară, la prestigioase edituri din România, a luat parte la marile dezbateri de idei prin intermediul articolelor scrise pentru marile cotidiene şi cele mai importante reviste literare. Pe scurt, a devenit o prezenţă activă, un scriitor perfect integrat în peisajul literar şi cultural românesc.

Dubla experienţă română şi americană este determinantă pentru scrisul lui Dumitru Radu Popa. Toate prozele sale, fie că este vorba de povestiri sau roman, sunt nişte produse de laborator. Asemenea unui cercetător chimist, autorul combină, cu răbdare şi curiozitate substanţele aflate în diverse eprubete, rezultatul fiind cel mai adesea o proză de mare originalitate şi prospeţime. Totul în proza lui Dumitru Radu Popa se află sub semnul metisajului. În povestirea Panic Syndrome! (din volumul omonim apărut la Editura Univers în anul 1997, cel mai bun produs literar de pînă acum al scriitorului), lumea snoabă, sclifosită, pedantă, preţioasă a psihiatrilor americani se confruntă cu lumea lui Caragiale care, prin cîteva vorbe („moft”, „fandacsie”) a definit mai bine decît toate tratatele ştiinţifice simptomele principalelor boli psihice ale omului contemporan. Discuţia dintre un shrink şi un cititor temeinic al operei lui Caragiale devine una de la specialist la specialist, poate chiar cu un avantaj pentru cel din urmă.

Confruntarea dintre cultura europeană tradiţională şi pragmatismul american stă şi la baza cărţii