Stimaţi dilematici (vechi şi noi), Necazul este că trebuie să încep cu anul 1937, cînd am fost pentru prima dată pe munte şi am ajuns la Cheile Bicazului. De atunci am fost de multe ori prin "Chei", pentru trasee mai lungi: cu pluta pe Bistriţa, Ceahlău, Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Haşmaşul Mare, fie pe trasee mai scurte, dar întotdeauna am intrat în "Chei" ca într-o catedrală, impresionat de măreţia şi liniştea locului. Cu vreo cinci ani în urmă, cînd am făcut o excursie de la Tuşnad la Bicaz, traversînd prin Cheile Bicazului, am văzut, spre tristeţea mea, în faţa Pietrei Altarului, fiind locul mai larg, un fel de talcioc cu tot felul de mărunţişuri, aşa-zisa "artă populară". Întors la Tuşnad, am telefonat la primăria din Gheorgheni, ca şi la cea din Bicaz, cu rugămintea de a muta de acolo

negustorii mai spre capătul "Cheilor". Iluzie deşartă. Cam cu trei săptămîni în urmă, la emisiunea PRO TV "Bucătăria lui Radu", care este foarte savuroasă, am revăzut "Cheile", dar, spre tristeţea mea, am revăzut şi negustorii care întinau frumuseţea locului, cu autobuze oprite, nu pentru frumuseţea naturii... Îmi pun întrebarea: ori nu mai sînt Cheile Bicazului un monument al naturii, ori corupţia este aşa de puternică încît nu se pot scoate marchiţarii din mijlocul "Cheilor"? Sper ca scrisoarea mea să intereseze organele de decizie şi să dispună mutarea acelor chioşcuri la capetele "Cheilor". Cu stimă, Israel SCHMIDT

Tel Aviv

Stimaţi dilematici (vechi şi noi), Necazul este că trebuie să încep cu anul 1937, cînd am fost pentru prima dată pe munte şi am ajuns la Cheile Bicazului. De atunci am fost de multe ori prin "Chei", pentru trasee mai lungi: cu pluta pe Bistriţa, Ceahlău, Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Haşmaşul Mare, fie pe trasee mai scurte, dar întotdeauna am intrat în "Chei" ca într-o catedrală, impresionat de măreţia şi liniştea locului. Cu vreo