Pe o stradă din plin centrul Bucureştiului, pe la nouă seara, am văzut două fete certîndu-se strident. Una era brunetă, înaltă şi slabă ca o păpuşă de lemn. Cealaltă, blondă şi îndesată, cu nişte pantaloni roşii de trening gata parcă să se rupă în orice moment, pe care şi-i tot trăgea în sus. Îşi disputau locul de agăţat. Bruneta îi spunea blondei că nu e "înscrisă" acolo. M-am întrebat unde oare s-or face asemenea "înscrieri". În urma mea, ţipetele deveneau tot mai ascuţite şi tare m-aş mira să nu se fi luat pînă la urmă la bătaie. Peste cîteva zile am trecut iarăşi prin acel loc, cam la aceeaşi oră, nu prea înaintată. Deodată am zărit în faţa mea un grup de vreo şapte-opt femei, dintre care unele înaintau din cînd în cînd pînă în mijlocul străzii, încercînd să oprească maşinile. Răsuna locul de vocile lor obraznice. Voci şi vorbe cum cred că nimeni n-ar vrea să audă de la o femeie. Am realizat că trebuie să trec cît mai repede pe trotuarul celălalt. Din cîte am apucat să-mi dau seama, mai toate erau cel puţin la fel ca şi cele două mai înainte pomenite. Nu atît urîte (ar fi fost şi greu de emis aşa o judecată), cît respingătoare, inspirînd ideea unor focare bacteriologice. În spatele lor, rezemată de o clădire, stătea o bătrînă buhăită, cu o claie enormă de păr în cap şi cu un fel de zîmbet parşiv, ca al uneia care ştie bine toate laturile scabroase ale firii omeneşti. Era, de bună seamă, matroana. Deşi acolo se vindea şi se cumpăra ceva,

"marfa" nu era deloc atractivă. Ba chiar te cam înspăimînta, obligîndu-te, cum am spus, să treci pe celălalt trotuar. Mi-am adus aminte de o scenă petrecută în urmă cu cîţiva ani, cînd poliţia pornise o acţiune generală împotriva prostituţiei (de faţă cu presa). Am stat atunci de vorbă cu două asemenea femei aduse într-o secţie de poliţie. De felul lor, făceau "trotuarul" în pasajul de la Obor, printre maşini. Una ave