Cea mai recentă interpretare a legendei Meşterului Manole - şi, cu siguranţă, una "inedită" - ne este livrată seară de seară pe posturile de televiziune sub forma cunoscutei reclame la serviciile de telefonie mobilă oferite de Zapp. Redus la datele sale esenţiale, scenariul se prezintă astfel: cei nouă meşteri mari / ingineri (s.n.), zidari, călăuziţi de însuşi Manole, robotesc întruna pe schelele unei construcţii (sîntem îndemnaţi să credem că ar fi un lăcaş de cult), în timp ce vorbesc (nu par să comunice într-adevăr) utilizînd ştim cu toţii ce. Căutîndu-şi înfrigurat telefonul mobil în timp ce acesta îl apelează cu disperare, Manole-de-pe-schelă îşi apropie urechea de zid şi rînjeşte cu năduf - îl uitase la nevastă... Dacă target-ul căruia i se adresează reclama este cel al soţilor pentru care pierderea mobilului este mai gravă decît pierderea soţiei, atunci am convingerea că studiile de marketing au demonstrat că există o astfel de nişă de piaţă suficient de importantă ca să justifice o atare adresare. Dacă, însă, se au în vedere cetăţenii hazoşi sau mitocanii şmecheri care fac cu ochiul (aceiaşi care hohotesc cînd bunicul îi pune piedică bunicuţei care, la rîndul său, i-a subtilizat proteza într-o luptă surdă pentru o anumită specie de chips-uri sau care zîmbesc la vederea tomatelor-copii care aspiră la a fi strivite şi stoarse cînd vor fi mari, pentru a deveni suc de roşii sau pastă de tomate), atunci mi-ar plăcea să cred că sîntem destul de mulţi cei lipsiţi de simţul umorului. Adevărul este că respectivul clip publicitar nu are nici o legătură, dar chiar nici una, cu legenda Meşterului Manole. Deşi imaginarul publicitar se foloseşte de simboluri pentru a comunica un mesaj către un destinatar, de această dată lucrurile sînt grav răstălmăcite. Arhitectura este, incontestabil, un proces de comunicare. Pentru societăţile tradiţionale, precum aceea în mijlo