Am văzut recent (pe casete) cîteva scurt-metraje româneşti. În caz că nu ştiaţi - sau nu vă interesează -, vă spun: România (CNC-ul, FAV-ul) (încă) produce scurt-metraje. Unde se văd ele? În festivaluri şi, iată, pe casete; dar, pentru a le vedea în festivaluri, trebuie să mergi la DaKINO sau CineMAiubit, iar ca să le vezi pe casete trebuie să-i cunoşti pe autori şi/sau producători. Cel mai bun (dintr-o selecţie de trei) mi s-a părut Apartamentul lui Constantin Popescu. Un individ se trezeşte dimineaţa (ceas deşteptător "ca la Bunica", într-o casă cu cuptor cu microunde!), duce gunoiul (de la etajul 4 la parter: în unele blocuri nu există ghenă la fiecare palier!), se bărbiereşte (un bărbierit cam lung totuşi, cîtă vreme ceea ce urmează nu are nimic din genialul A Clean Shave al lui Scorsese!), ia micul-dejun cu soţia, apoi valiza şi pleacă. Dar nu în delegaţie (cum crede nevasta), ci la amantă - adică dă colţul blocului, intră pe uşa din spate şi urcă la 8, unde locuieşte ea... Dimineaţa următoare se trezeşte, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift şi - puterea obişnuinţei! - urcă la 4, sună; nevastă-sa îi deschide, se uită la el perplexă şi privirea îi rămîne agăţată (detaliul care ucide) pe papucii bleu cu pampon de puf, care tremură uşor. Sfîrşit. Un scurt-metraj de 18 minute (putea fi
mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rosteşte nici un cuvînt şi care nu, nu "stă în poantă": poanta este doar punctul dinspre care se ordonează (frumos) ceea ce-l precede... Boborul lui Radu (Vasile) Igazsag este o animaţie debordînd de inventivitate, cu textul lui Caragiale ca pretext şi cu Victor Rebengiuc ca "special guest". Produs de Fundaţia Arte Vizuale (spre deosebire de celelalte două, produse de CNC), seamănă cu un clip - "Nenea Iancu featuring Rebe" -, doar că se vrea mai mult decît atît: o şarjă politică. Singura problemă:
