Sînt agresat săptămînal de două voci care ar merita să figureze într-un posibil "Muzeu al vocilor de groază". Încerc să le evit cît pot, dar mi se-ntîmplă să zapez - din întîmplare - pe ele, şi-atunci plăcerea mea de telespectator se face ţăndări. Prima este a veteranului TV Ioan Grigorescu, autorul ("Regia, scenariul, imaginea şi comentariul") interminabilului jurnal / documentar Spectacolul lumii. Nu vreau să mă gîndesc cîte ţări, cîte continente a vizitat acest domn, pentru că nu merită. Dar nu pot să nu mă gîndesc că, dacă acest globe-trotter tacticos tot şi-a făcut un pustiu de bine bătînd & filmînd agale fiece palmă de Pămînt, un minim gest de compasiune ar fi fost înlocuirea vocii. Atunci cînd, într-un promo intempestiv, dl Grigorescu silabisea gurmand: "Vino să-ţi arăt Aaa-sia, A-us-traaalia, Aaa-frica, A-meeerica şi Eurooo-pa!", glasul său era deja plin de saliva telalilor mîndri de produsul lor. Dar un promo nu-i decît un promo - el nu "dezvoltă"; în "episoade" însă, vocea dlui Grigorescu capătă inflexiuni luxuriante şi lascive, se pliază sprinţar momentelor, este tunătoare sau gingaşă, solemnă sau ştrengară, roşie, neagră sau albă. Un simplu enunţ - "Aici, în acest ospiciu, Van Gogh avea să trăiască ultimii ani de viaţă" -

îi prilejuieşte o adevărată orgie sonoră: început tern, crescendo uşor tremurat, palatalizare pedantă a numelui, crescendo final cu orgasm în serie. Dl Grigorescu nu "comentează"; domnia sa interpretează! Interpretează nu numai textul (doar e textul propriu), ci şi adverbele, conjuncţiile şi prepoziţiile. Imens - şi infinitezimal - actor... Doamna Lucia Mureşan este o altă Mare Voce, care se exersează - poetic - în limitele prozaice ale Teleenciclopediei. La dînsa, "Marea Egee e calmă vara" capătă drapaje de tragedie greacă, simţi că nu, nu poate rămîne "calmă" mult timp, ceva se va petrece - şi-ntr-adevăr, dezvăluirea nu în