- Social - nr. 65 / 2 Aprilie, 2004 In timp ce unii vor sa plece cu orice pret din tara, altii isi gasesc locul cu adevarat abia dupa ce ies si invata sa aprecieze ceea ce au pierdut! Daca stau si ma gandesc la cat de greu mi-a fost anul trecut sa ajung la Gala UNITER, cum am schimbat doua avioane ca sa trec de atatea mari si tari, asteptand ore in sir treaza prin aeroporturi si autogari, imi dau seama ca si cu riscul unei eventuale (noi) dezamagiri la aceasta editie, cel mai important lucru in viata este sa stii ce vrei, ce astepti, ce urmaresti, ce poti sa realizezi. Sacrificiile (indiferent daca merita sau nu facute) certifica vointa si ambitia (care uneori nu sunt sinonime, ci dependente una de cealalta), calitatea de bun profesionist. Nu conteaza daca vezi in intregime un spectacol sau te grabesti sa prinzi din doua cate putin (chiar daca pentru unii e o dovada de sfidare) ca sa ai o conceptie de sinteza (uneori ajung mai putin de 20 de minute pentru o parere…subiectiva), important e sa stii cand sa spui stop. Daca emisiunea cu Alexandru Darie de pe B1 ma face sa sper ca el nu a plecat in Columbia, ci a ramas in tara pentru sarbatoarea familiei oamenilor de teatru, este pentru ca, dupa (prin) cate am trecut eu, nu inteleg cum ar putea face altfel. Urmarind un film de referinta la televizor, Totul despre Eva, despre mizeria reala din spatele cortinei si compromisurile pe care le face o actrita doar pentru un rol, imi dau seama ca aceasta lume nu merita nimic. Si totusi spectatorul de pe strada vrea sa rada la Mandache si tranzitia, chiar daca pe mine, ca si cronicar, nu ma poate obliga (insa recunosc, mi-a placut textul radiofonic in varianta cu Constantin Chiriac). Intre doua femei, dupa Marivaux, nu are nimic din valoarea premiatei Desteptari a primaverii de la sectia maghiara a Teatrului National din Targu-Mures, chiar daca a fost nominalizat de Uniter, in af