interviu cu Bogdan HOSSU, lider cartel Alfa

De ce este preferată munca la negru? Nu este preferată, este practicată ori din disperare (oameni care nu au alte posibilităţi şi care trebuie să-şi întreţină familia), ori din inconştienţă (aici avem de-a face mai ales cu tineri care nu privesc sistemul de asigurări sociale ca pe o garanţie, ci ca pe ceva foarte îndepărtat). Există, de asemenea, pe lîngă "munca la negru" şi "munca la gri". Multe sectoare, industria uşoară, pielăritul, construcţiile (parţial turismul) folosesc salariatul, angajîndu-l cu carte de muncă la nivelul salariului minim, urmînd ca diferenţa de salariu să fie plătită din mîna patronului sau din dividende (impozabile numai cu 30%, adică cu 2,5 mai puţin decît este locul de muncă). De ce se oferă angajare la negru? Există, în primul rînd, o "justificare" din partea patronală. Din cauza unei fiscalităţi ridicate pe locul de muncă, politica activă de dezvoltare a locurilor de muncă este foarte îngreunată. La ora actuală, de exemplu, pentru o sută de lei net pe care o primeşte salariatul, cu toate taxele şi impozitele colaterale, se ajunge la un suport angajator salarial de aproximativ 240 de lei. Plata la mica înţelegere dintre patron şi angajat, micro-întreprinderile sînt considerate a fi "la negru"? Aici este vorba de o formă de eludare fiscală. Micro-întreprinderea este o formă de "muncă la negru" mai ales pentru oamenii cu pregătire superioară (contabili, ingineri, proiectanţi, traducători), care primesc, în acest fel, salarii foarte mari. O micro-întreprindere varsă anual numai 5% impozit pe cifra de afaceri. Mulţi preferă această cale pentru că, la noi, dacă vrei să dai cuiva echivalentul a 1.000 de euro, mergînd pe sistemul fiscal normal, înseamnă să plăteşti, ca angajator, cam 2.200-2.400 de euro taxe. Dacă însă mergi ca micro-întreprindere cu plata tuturor obligaţiilor, inclusiv asi