Sînteţi unilaterali! Bună ziua, mă numesc Dinu Feldman şi trăiesc din 1982 în Israel. Urmăresc ce se întîmplă în România prin informaţiile care apar pe Internet. Desigur Dilema şi Secolul 22, fiind conduse de Pleşu şi respectiv Liiceanu, au o importanţă deosebită pentru mine pentru că în anii dinainte de a părăsi România cei doi, împreună cu alţi cîţiva, puţini, intelectuali, au reuşit să păstreze interesul pentru cultura adevărată. Am citit tras la xerox Jurnalul de la Păltiniş şi alergam prin tot oraşul să obţin vreo carte de-a lui Noica, Pleşu, Liiceanu, Vieru, Creţia etc. Sau aşteptam pînă un alt prieten mai norocos termina cartea de abia apărută şi mi-o împrumuta. În fine, trăiam citindu-le cu o plăcere adevărată pentru gîndirea vie, noutatea, viaţa adevărată din cărţile lor. Citesc acum Dilema veche şi nu mai regăsesc nimic din ceea ce credeam că înseamnă Pleşu: curajul de a judeca în fiecare zi lumea, sesizînd ce-i drept şi ce nu e. Ziarul şi presupun că şi Pleşu au o luare de poziţie constant de dreapta şi, mai rău, nu numai teoretică, dar concret la ce se întîmplă azi, proamericană şi proisraeliană. Dacă asta e situaţia din cauza presiunilor care se fac asupra presei, atunci e doar trist că nu s-a schimbat nimic, ba e poate şi mai rău. Dar dacă ăsta e punctul de vedere al ziarului, atunci el este foarte unilateral. Mi se pare o datorie ca alături de scriitori cu vederi de dreapta şi proamericani să fie prezentate luările de atitudine ale unor oameni de cultură ca Noam Chomsky, Harold Pinter, Arundatha Roy, ale unor ziarişti ca Robert Fisk, Alexander Cockburn şi aşa mult mai departe. "Fenomenul" Bush a fost rezumat de Alex. Leo Şerban cam în felul ăsta: "da, e drept, Bush e agramat, e caraghios şi-n ce spune şi-n felul în care se poartă, dar ce contează, dacă face politică corectă?" (poate Şerban crede în minuni de felul ăsta, poţi să fii cretin şi să