Iliuţă e foarte priceput în fabricarea mobilei. A avut un atelier modest acasă, de pe urma căruia cîştiga bine. Cu banii adunaţi, Iliuţă a plecat în Turcia, apoi în Grecia. Întors în ţară, şi-a cumpărat vreo patru maşini, din care două decapotabile, şi şi-a deschis un bar, care a dat curînd faliment. Acum Iliuţă nu mai are nici atelier, nici maşini, nici bar şi asudă pe şantierele din Israel. Guţă are aproape 30 de ani, nevastă şi copil mic. Are interdicţie prin mai toate ţările în care românii au emigrat masiv, pentru "depăşirea vizei". De doi ani, Guţă încearcă din răsputeri să plece, cu sau fără viză. Zice că dacă reuşeşti să treci de austrieci, totul se rezolvă, că austriecii "îs ai dracului şi nu te lasă". Între timp, munceşte la o fabrică de cherestea, cîte zece ore pe zi, pentru 3 milioane de lei. Mariana a luat licenţa cu zece, la Relaţii Internaţionale din Cluj. În timpul studenţiei, în fiecare vacanţă de vară, i-a servit pe clienţii fast-food-urilor americane din Chicago sau din oraşele californiene. Împreună cu prietenul ei, Cornel, a emigrat în Anglia, mărturisindu-le părinţilor că nu are de gînd să se mai întoarcă vreodată (poate doar atunci cînd pe cartea ei de identitate va figura cetăţean englez). Mariana e chelneriţă într-un bar londonez. Doru şi Livia sînt din satul Săbăoani, de unde majoritatea tinerilor s-au împrăştiat prin Italia,

Spania, Germania, chiar Irlanda. Timp de zece ani s-au întors în ţară periodic, pentru a-şi vedea vila crescînd sub mîinile muncitorilor tocmiţi cu dolari "italieni". "Căsuţa" lor are două etaje, 14 camere şi un garaj la subsol, cît să adăpostească patru maşini. Pentru finisarea construcţiei e nevoie de alţi zece ani de muncă în Italia, cu două joburi fiecare. La vîrsta de patruzeci şi cinci de ani, cei doi soţi se vor putea muta în casa lor. Floarea a terminat de patru ani liceul economic din satul ei. În