De grijă, mare, să nu provoc vreun scandal diplomatic, încep prin a spune că mie mi-e relativ simpatic personajul numit, în lumea de azi, Kim Jong Il. Micuţ şi creţ, el îmbracă de regulă costume care par acelaşi, după o croială de ani '60, sau o uniformă care-i vine cam cum îi venea unui maior pacifist şi cu puţină burtică pe care-l ştiu eu de la o unitate de lîngă Otopeni şi care, pe la mijlocul anilor '80 privea spre aeroport atunci cînd se auzea zvon de avion şi-i înjura pe cei care plecau. De ce? Omul avea frică de avion şi-i invidia pe cei ce n-aveau. Aşadar, pot spune - stimate cititor european - că eu cred că liderul Coreei nordice este un om de treabă. Atît cît pot eu pătrunde fizionomia bărbatului asiatic, aşa mi se pare. Chinezi-coreeni-tailandezi-filipinezi-japonezi răi am văzut numai la televizor, unde ei spun kiaaiiiii!, sar în aer şi dau de-acolo cu piciorul. Or, dl Kim Jong Il pare cu desăvîrşire paşnic, pare un om care şi-a iubit tatăl, stă mai ales pe pămînt, îşi ţine picioarele durdulii la locul lor şi nu l-am auzit înjurînd pe nimeni. Nu toată lumea va fi de acord, evident; unii spun că, pe lîngă Kim II, pînă şi Saddam H. părea un lider iluminist. Mă rog, să trecem. Şi să vă mai spun ceva: pînă în decembrie 2003, Coreea lui Kim I şi Kim II era aproape singura ţară din lume căreia nu-i fusese dedicat un ghid de călătorie* (mai era una, spune Fund, dar noroc cu Dante, care-a descris-o mulţumitor). Iată că jurnalistul britanic Robert Willoughby a cutezat să repare handicapul - pentru firma Brandt Travel Guide -, deşi rămîne de văzut cui i-o fi el necesar, atîta vreme cît în Coreea de Nord intră anual sub 3.000 de occidentali (şi, din fericire, cam tot atîţia ies). Apar în ghid multe informaţii importante. Această Coree este o ţară plină de statui, majoritatea cu Kim Ir Sen (Marele Conducător) şi Kim Jong Il (Iubitul Conducător) - iar turiştii s