O femeie tînără, frumoasă pierde autobuzul şi, în grabă, scapă ceva pe jos. Un bărbat atletic, aproape perfect după standardele ţinutei masculine, îi sare în ajutor recuperîndu-i lucrurile şi porneşte cu toate motoarele şi toată inconştienţa să oprească vehiculul, într-o versiune disperată şi inutilă a basmului cu Făt-Frumos călare pe un cal alb. Un alt bărbat, mai puţin Făt-Frumos, mai puţin călare şi întîmplător pe acolo, cu un spray Axe la îndemînă, îi trezeşte simţul olfactiv şi o face să îl urmeze pe loc. Avînd o adevărată experienţă în ceea ce priveşte efectul Axe din perspectiva salvatorului, îl consider extrem de traumatic şi mă declar total alergică la el. Din punctul meu de vedere, Axe nu este nici pe departe un atribut masculin, ci o coordonată eternă a şmecheraşilor de ambe sexe, a tuturor călduţilor care îmbină comodul cu plăcutul, cu utilul şi cu toate oportunităţile care decurg (dacă decurg, dacă nu, la ce bun efortul?) dintr-o interacţiune umană. La drept vorbind, sînt foarte supărată pe efectul Axe şi aştept versiunea feminină a reclamei, fiindcă există la fel de multe femei care mizează pe el, doar că, în acest caz, produsul va trebui să-şi găsească o altă denumire:

Rexona, Fa etc. Altfel, e o reclamă excelentă. Desigur, te face să rîzi, dar dacă te gîndeşti puţin, acest efect trece repede. La o analiză şi mai profundă, însă, Axe este, de fapt, denumirea unui simptom. Un simptom cultural al societăţii contemporane, generalizat, fără nici o legătură cu un segment de public sau altul, ci cu valorile pe care ne construim existenţa. Mesajul pe care îl sugerează pare să fie: nu contează ce lucruri extraordinare faci, cît de nobile, de ce sacrificii eşti capabil pentru cel de lîngă tine (într-un flirt, într-o relaţie sau pur şi simplu pentru cineva întîlnit întîmplător, pe stradă), asta nu li se întîmplă decît fraierilor, adevărata măsură a l