Am scris mai demult un articol despre ce uită nostalgicii "epocii de aur". De la cartele şi atmosfera publică ostilă, pînă la circulaţia alternativă de duminică (cu număr par şi impar) şi la programul TV în slujba partidului şi a conducătorului. Iată că îmi permit acum să spun şi ce era bine pe vremea aceea. Şi nu era bine cînd stăteai la serviciu degeaba? Cînd îţi făceai cumpărăturile în timpul programului, fiindcă nici un şef nu îndrăznea să ţi se pună în cale dacă "băga" unt la alimentară? (Ba îţi era chiar profund recunoscător dacă luai şi pentru el un pachet.) Cînd jucai şah cu colegii sau te plimbai prin curtea întreprinderii, spunînd şi ascultînd bancuri cu nea Nicu? Nu era bine cînd puteai pleca în fiecare vară în concediu fără o prea mare grijă a banilor sau a treburilor nerezolvate care te aşteaptă la serviciu? Atunci cînd puteai să schiezi la Sinaia sau la Predeal cu o sută de lei pe zi, în asta intrînd şi trenul şi masa şi transporturile pe cablu? Cînd după terminarea facultăţii ştiai că ai o slujbă sigură (lucru care, de fapt, pe vremea aceea nici nu era apreciat la adevărata valoare)? Cînd n-aveai nici un fel de răspundere şi puteai să justifici orice nereuşită şi să acoperi orice chiul prin deficienţele sistemului comunist? Atunci cînd spuneai la şcoală sau la facultate că nu ţi-ai făcut tema ori proiectul fiindcă "aseară s-a stins lumina"? Nu era bine cînd nu erai agasat de reclame şi nu sufereai

chinul de a alege un produs? Cînd te întorceai fericit acasă după o coadă de o oră, cu cîteva sticle de vin pelin, pe care le degustai cu mai multă plăcere decît o faci astăzi cu o sticlă de vin franţuzesc? Cînd puteai să stai toată ziua prin cîrciumi cu prietenii care n-aveau nici un program (chiar dacă se termina berea)? Cînd aproape nimeni nu era ocupat? Cînd timpul era timp, odihna odihnă, liniştea linişte, concediul concediu, banul ban, fami