Vitelul. Cred ca aveam 7 ani, cand intr-o vacanta de vara, parintii m-au trimis la tara, la niste rude indepartate. A fost fericire curata: natura, animalele, aerul inmiresmat al pasunilor inflorite erau, pentru un copil de oras ca si mine, adevarate minuni. Intr-o zi, l-am rugat pe unchiul meu sa ma...

Vitelul

Cred ca aveam 7 ani, cand intr-o vacanta de vara, parintii m-au trimis la tara, la niste rude indepartate. A fost fericire curata: natura, animalele, aerul inmiresmat al pasunilor inflorite erau, pentru un copil de oras ca si mine, adevarate minuni. Intr-o zi, l-am rugat pe unchiul meu sa ma ia si pe mine in poiana aflata la marginea satului, unde vara pastea cireada de vaci. Pentru ca sa se ajunga acolo, se mergea cam cincisprezece minute cu bicicleta, pe un drum serpuit. "Vreau sa vad si eu cum se mulge o vaca adevarata", am zis. Unchiul m-a luat, si odata cu primele raze de soare, am ajuns pe pasunea inca acoperita de roua. Era plina de aburi si straluciri. Dar acolo ne astepta o surpriza: una din vaci era culcata pe iarba si scotea mugete usoare, dar care te infiorau. Unchiul s-a albit la fata si mi-a spus pe nerasuflate ca trebuie sa se duca in sat, dupa veterinar. Vaca fata! Nu putea sa ma ia si pe mine. Mi-a spus sa stau cuminte si sa astept. Ce-a urmat a fost un adevarat miracol. Grabita sa-si aduca puiul pe lume, vaca a nascut acolo, in iarba, sub ochii mei. Topita de bucurie si de emotie, am vazut cum se naste un vitelus! Pentru multe persoane, acest lucru poate fi o banalitate, dar eu, copil de oras, nu va pot descrie in cuvinte, oricat de alese ar fi ele, ce am simtit in acel moment. Fiinta care iesea din pantecul mamei era atat de plapanda si mititica, dar totodata atat de plina de vointa si de tarie, voia neaparat sa traiasca, sa iasa, sa-si invinga neputinta si sa se poata ridica pe picioarele ca doua fire de ata si care s