Scufita Rosie e indragostita. Oras de provincie, sambata, dis-de-dimineata. Nimeni pe strazi. Parintii nu merg la munca, copiii nu au scoala, negustorii n-au deschis magazinele, bunicii ies mai tarziu la cumparaturi. Toata lumea doarme somnul dulce, lung si plin de vise placute al unei zile libere...

Scufita Rosie e indragostita

Oras de provincie, sambata, dis-de-dimineata. Nimeni pe strazi. Parintii nu merg la munca, copiii nu au scoala, negustorii n-au deschis magazinele, bunicii ies mai tarziu la cumparaturi. Toata lumea doarme somnul dulce, lung si plin de vise placute al unei zile libere de griji si de zarva vietii cotidiene. Sambata, ora sase dimineata. Prea de dimineata, totusi, pentru ca o fetita de patru ani, nu mai inalta ca un taburet, sa se plimbe singura pe strazi. De fapt, nici nu se plimba. In orasul inca adormit, fetita merge cu pas hotarat spre o tinta doar de ea stiuta. In ghiozdanel are cativa biscuiti si o pereche de sosete. Si merge, si merge, si merge...

Daca e Scufita Rosie plecata sa-i duca merinde si leacuri bunicii bolnave, precis o paste pericolul intalnirii cu lupul cel rau. Partea proasta sau buna a povestilor cu scufite rosii, nici nu stii cum s-o iei, este ca in toate orasele adormite din lume exista doamne matinale, n-au somn, desigur, care beau cafeaua la fereastra, spionand strada de dupa perdea. N-a fost prea greu s-o zareasca si pe fetita nu mai mare ca un taburet mergand cu aerul ei serios si important. Nu le-a fost greu nici sa intre in vorba cu ea si s-o intrebe unde-a plecat dis-de-dimineata. Sigur, cu instinctul pe care-l au femeile din frageda pruncie pana hat, departe, cand ajung doamne matinale, fara somn, fetita nu mai inalta ca un taburet ar fi putut sa le spuna o poveste, povestea cu Scufita Rosie, de exemplu. Dar nu, a preferat sa fie cinstita, a vorbit cu ele ca de la femeie la femeie. Nu, n