Sa inteleg ca erati un cetatean nemultumit de spectacolul mediatic oferit de televiziuni?

Da, si nemultumit sunt si acum. Nu sunt total multumit de ceea ce se intampla pe canalele postului public si in general nu sunt foarte multumit de ceea ce se intampla in presa de televiziune, nu numai din Romania, ci in general. E un fenomen de democratizare, dar in sensul peiorativ al cuvantului, care impinge sau chiar forteaza lucrurile sa ajunga, de cele mai multe ori, in subcultura, in subexprimare, sub aparenta faptului ca afli, ca intelegi, esti documentat si sincron cu evenimentul.

Fata de toate aceste neajunsuri, conduceti televiziunea publica si este stiut ca peste tot in lume postul public de televiziune are o relatie foarte stransa cu puterea care se exercita in acel moment. Am in cap episodul BBC, controversat si in ziua de astazi. Dvs. cum va descurcati cu aceasta relatie?

Asa este. Sunt, de fapt, mai multe subiecte. Se poate discuta despre ceea ce a insemnat si inseamna conceptul de televiziune publica, indiferent ca ne aflam in Romania sau in Marea Britanie. Dar mai pasionant e subiectul "Televiziunea Romana, televiziune publica: punct sau semnul intrebarii". Televiziunea Romana nu a fost si cred ca nici acum nu a ajuns suta la suta o televiziune publica. Incearca cu fiecare zi care trece sa se apropie mai mult de acest statut.

De ce spuneti asta?

Pentru ca ea vine dintr-un trecut foarte incarcat. A continuat ca brand, o institutie care a fost la inceput o televiziune de stat, televiziunea unui partid unic, televiziunea unei familii. A ajuns sa fie televiziunea Revolutiei, cu toate luminile si umbrele ei, si-a cautat un tip de identitate, foarte zbuciumat si foarte dureros, in tranzitie, si ceea ce incerc eu si colegii mei acum este sa facem acest transfer catre modelul european de televiziune publica. Nu este deloc usor, e un p