Opozitia si bancherii s-au repezit sa conteste ordonanta pentru ca incalca norme elementare ale economiei de piata. Un contract economic finantat din bani publici - si banii CEC sunt bani publici - era atribuit fara licitatie. Celelalte banci erau scoase de la inceput din joc, cu toate ca poate ar fi fost si ele interesate sa crediteze ANL si CNI, mai ales ca ordonanta stipula clar acordarea de garantii guvernamentale (desi cand este vorba de structuri guvernamentale, aceste garantii sunt si implicite). Concurenta loiala era din nou aruncata la cos! Nemaivorbind de faptul ca era ridiculizata si una din normele de baza ale creditarii, prevazuta ca atare in legile din domeniu: interzicerea unei expuneri prea ridicate (de peste 20% din fondurile proprii) prin creditare fata de un singur debitor. Atatea incalcari dintr-un foc ale legilor, scrise si nescrise, ale economiei de piata aproape ca nu s-a mai vazut! A fost nevoie de retractari, reformulari. Pana si discretul Consiliu al Concurentei, care din pacate prefera umbra politicului, desi este imputernicit sa taie si sa spanzure in apararea regulilor concurentei loiale, a trebuit sa intervina si sa recomande modificari. Cel mai probabil insa este ca cineva de pe la Bruxelles sau de pe la Washington a strambat din nas. Si a facut-o atat de tare, incat a fost observat pe video-celularele parlamentare de la Bucuresti. Si s-a procedat rapid la reevaluarea demersului.

Raul fusese insa facut! Si fara a ignora cu ceva toate implicatiile mentionate, acestea sunt mai nimic prin comparatie cu raul principal. Autoritatile romane au dovedit ca nu se pot abtine sa dea iama in banul public extra-bugetar, daca cel bugetar nu le ajunge in scopurile politice sau electorale urmarite. Autoritatile guvernamentale sunt indrituite sa dispuna de banul public bugetar, strans din impozite si taxe si destinat sa fie dirijat, prin red