Pinza infasurind, pe citeva etaje, intrarea la Expozitia Viorel Marginean aducea pe fatada Muzeului clinele nesfirsite ale unei privelisti care se intindea à perte de vue. Ca un cadran pe care sa se roteasca drept aratatoare inaripatele sagetind spre inalt, tipsia reliefurilor astfel prinse laolalta, intr-un continuum bine temperat, pastra totusi extensiei vizuale, oricit de vasta, noima unui model fara confuzie, la adapost de oarbe smucituri. In tranzitia planurilor, pe indelete crescindu-si cumulul de griuri blinde si de alburi care odihnesc, accentele unor casute si biserici ori siglele marcind copacii nu reduceau la anecdotic alcatuirea constructiva; insa ne puneau in cheia unui spatiu profund socializat, unde ingenuitate nu inseamna dezordine; si unde natura vrea sa spuna mai mult decit haos ori sumbru abandon.

Pe Mont Ventoux, intre Sfintul Augustin si Petrarca

O ambianta de peisaj mai aspra, un masiv prapastuindu-se in orizontul unei intregi provincii, cu povirnisurile biciuite de aprige vintoase, cum insusi numele marturiseste, Mont Ventoux putuse inspira inca de mult, din veacuri departat medievale, o dialectica tenace, de atractii ricosind uneori in refuzuri, care situeaza elocvent sentimentul european al naturii. Imi revine in minte ascensiunea acestor pante, intr-o lumina cruda, menita parca a resuscita gesturi paradigmatic semnificative: Petrarca de pilda, aflat in Franta, in orasul resedintei papale de la Avignon, care incearca experienta acestui urcus, asumindu-i cu bine canonul, pentru ca, ajuns pe crestet, sa se smulga din contemplarea maretei panorame, deschisa sub privirile sale, si sa-i prefere, substitutiv si pedagogic, recursul la alt infinit, livresc – caci se pune sa reciteasca acolo sus, pe munte, Confesiunile Sfintului Augustin! Admiratia naturii, privata de statut filozofic, ca o tentatie diversionista ce tr