S-ar parea ca, pentru autor, misterul la care facem aluzie se afla aproape rezolvat. Om credincios, el isi edifica sirul de ipoteze (orice constructie mentala nebazata pe experienta verificabila ramane totusi o ipoteza- in cazul de fata, existenta si actiunea ingerilor!) si socoteste acest prim punct decisiv drept castigat. Din pacate, el nu e castigat pentru toata lumea si nici pentru toti cititorii cartii Despre ingeri. Poate ca marele merit al acestei esentiale meditatii rezida in faptul ca ea se adreseaza tuturor, insa mai ales celor care nu sunt convinsi de "existenta ingerilor", celor care imbraca, de la prima pagina, armura scepticismului.
Ce sunt ingerii lui Andrei Plesu? Sunt entitatile create de Dumnezeu in prima faza a Genezei, inaintea pamantului si a primului om, adica dublul nostru ideal, slujitori perpetui ai lui Dumnezeu, dar si slujitorii nostri; ei sunt "fiinte ale intervalului" (p.57) si apartin "universului imaginal" (p. 79); insusi intelectul nostru releva o conditie angelica, deoarece ingerilor le lipseste tocmai corporalitatea, adica sursa fundamentala a placerilor si a dezastrelor noastre. Ajuns in acest punct, exegetul se avanta irezistibil: nimic nu-l mai impiedica sa considere intelectul uman drept ingeresc, sa proclame ca "in lumea imaginala, gandirea si existenta coincid" (p. 79) si ca "Daca intelectul e partea noastra de inger, atunci reflexia noastra despre ingeri e, totodata, o reflexie despre conditia noastra intelectuala, despre posibilitatile si perspectivele ei. Istoria angelologiei e, prin urmare, o istorie a metabolismului nostru mental" (p. 228). Printr-un tur de forta dintre cele mai spectaculoase, tot ceea ce reprezinta varianta creativa, ideala, intr-un cuvant - "divina" a fiintei omenesti nu numai ca se inrudeste cu conditia angelica, dar se transforma chiar in argument al existentei ingerilor. Cartea aceasta pop
