Prin cartierele prin care nu calca expertii Uniunii Europene, inghitim zilnic praf cu lopata. Primarii, consilierii n-au timp sa observe ca, daca bate vantul nitelus, nu mai vezi de trambele de praf din aceasta capitala a desertului. Pe vremea lui Ceausescu, daca te lua stranutul ori tusea in autobuz sau pe strada, din cauza prafului de la demolari, te mai interpela cate un activist de partid, care n-avea dreptul la masina cu sofer, cu intrebarea: "Nu-ti plac realizarile?". Acei idioti incurabili interpretau pana si stranutul ca pe o atitudine rau-voitoare fata de regim. Pe ei nu-i deranjau nici praful, nici uriasa suferinta provocata de demolari. Acum nu mai cred ca doar indoctrinarea ii facea astfel. Erau si, cum se spune, nesimtiti. Slugi fara discernamant. O parte insemnata din randul acestor specimene s-a bagat in politica si dupa '90, nu din convingere, ci pentru ca nu erau in stare de altceva. Rebuturi profesionale, insi tarati uman si-au oferit serviciile pe la partidele nou aparute, cu acelasi devotament ancilar ca pe vremea partidului unic. Cei mai neinsemnati dintre ei au intrat in oastea pestrita a candidatilor la alegerile locale. Ii intereseaza pe astia ce se intampla in Bucuresti, cat ma intereseaza pe mine starea drumurilor din Somalia. O afacere, o invarteala, nadejdea ca ar putea fi promovati, astea par adevaratele interese ale celor pe mana carora ne-am lasat la alegerile locale de acum patru ani.
An electoral fiind si acesta, cine mai are timp la primarii sa astupe o groapa sau sa vada cum dau cu matura pe strazi firmele care castiga bani buni pentru a face curat in Bucuresti!
Prin centru mizeria e mai mica decat la periferie. Nu te orbeste praful, dar orasul miroase a nespalat, ca un navetist intre doua trenuri. Vezi tot soiul de masini si masinute cu perii si aspiratoare, care defileaza pe bulevarde si pe strazile mai de proto
