O data cu aparitia celui de-al doilea supliment al revistei Capital consacrat topului „celor mai bogati romani“, in luna noiembrie a anului trecut, am fost intimpinati de un editorial care anunta „instituirea unei traditii“. La momentul respectiv, informatia mi-a sugerat ca o paradigma, in cea mai mare parte masculinizata, s-a impus si se va mentine ceva timp, avind in vedere conformismul si comoditatea de care dam, in general, dovada.
Insa surpriza a venit in martie 2004, cind aceeasi publicatie a lansat si un alt fel de clasament, mai putin previzibil si traditionalist, Top 50 femei de succes din Romania. De ce o astfel de ierarhizare strict feminino-feminista? Si de ce nu?!
Nu e usor sa demarezi o asemenea initiativa. Nici sa o finalizezi. E dificil sa iesi dintr-un mediu „caldut“, care iti furnizeaza notiuni si norme deja familiare, „indicatoare de stabilitate“, ghidindu-te nu numai in viata, ci si in activitatea profesionala. Cinstit este sa admitem ca o parte dintre punctele de reper sint inrudite pe filiera directa a prejudecatilor. Dar, ca sa incerci sa schimbi un sistem, trebuie mai intii sa observi ca exista un dezechilibru, ca undeva s-a strecurat o problema, fie ea reala sau de perceptie.
Scriind prezentul articol dupa „monitorizarea“ relatarilor din mass-media consacrate suplimentului revistei Capital, propun o noua simbolistica, diferita de cea atribuita de cotidienele si televiziunile romanesti. Nu intentionez sa intru in detalii despre continutul revistei, ci vreau sa subliniez o schimbare de atitudine a unui segment al presei fata de „minoritatea majoritara“ (sintagma nu imi apartine).
Drumul spre un nou tip de sensibilitate feminista si promovarea unei imagini diferite a femeii a fost deja deschis de studii si masterate cu tematica de gen, de programele si proiectele unor organizatii de femei, dar si de spora
