creionul chimic pe limbă
zile ploioase pînă la poartă
cîţiva porumbei călători
bulgări de pămînt printre degete
seara la köln decorul
îşi face loc decorul muşcă
retina căptuşită cu catifea
din care lipseşte inelul
în luna aprilie aveam iluzii
un şomoiog de păr pe rin
un soare blond şi armata de cavalerie
îl chema heinrich pe bunicul meu
cînd lumina pleca
ei uite că mă încăpăţînez
să nu arunc portretul lui Bismark la coş
şi nici poza charlottei cu mustaţă
ce amar e creionul chimic pe limbă
hei hei ulanii mei husarii mei
cînd sticla ochiului se abureşte
e semn că noaptea a fost scurtă
şi ursul hibernează în containăr
eu n-am amitirile voastre spunea
cocostîrcul aterizat pe coşul cu rufe murdare
am fost circumcis de un spaţiu anume
enormitate tu dureros de dulce
şi la 9 ani heinrich avea ciorapi galbeni
e important să-ţi spun
de trei nopţi mă trezesc cu ochi albaştri
cu verişoara marişca numărîndu-mi firele albe
auzi locomotiva pufăie prin circumvoluţii
vine boyle mariote din kamciatka
dacă mai scriu un singur rînd
ineva cade îşi rupe piciorul
domnu, domnu, e a
dumneavoastră unghia asta?
exersează conduita eşecului
vîră firul de păr prin urechea acului
fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă
en ten tina saura ca tina
perciunaţii la 5 poponarii la 8 @
