În cîteva pagini din volumul d-sale, Caleidoscop, universitarul sibian Ilie Guţan se ocupă de “starea criticii”. Începe prin a constata un fenomen “din ce în ce mai îngrijorător tocmai prin consecinţele şi proporţiile extensiunii lui”, (pe care l-am semnalat şi noi nu o dată din alte unghiuri!) şi anume “atenuarea şi erodarea spiritului critic în lumea tot mai încăpătoare a cărţii”, în actualitate. Pe bună dreptate, consemnează efectele secundare ale eliberării de cenzură şi anume invazia de cărţi, reviste, ziare de toată mîna, oglindind o elasticizare excesivă a criteriilor, o inoportună “egalizare” a numelor. Sub pretextul concurenţei oneste şi al dorinţei de-a sluji interesul public, a proliferat o producţie mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul şi megalomania de natură individuală ori de grup şi nu în ultimul rînd ţelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbuşite de producţiile imposturii: “Industria de carte nu a fost şi nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă în totalitarism politicul era un criteriu deseori hotărîtor în selecţia şi ierarhia publică şi instituţională, din 1990 încoace altele sînt criteriile (nu numai cel politic), în paguba celui valoric”. Liberalizarea a dus la o benefică descentralizare, dar şi la o regionalizare accentuată a mediului literar: “Întîmplător afli că a apărut cartea cutare sau că într-o gazetă pe care nu ai văzut-o vreodată e un articol ce merită să fie citit. În ograda ta vine rar ceva din afară şi la fel de rar iese ceva de aici. O recentă anchetă a unui săptămînal bucureştean privind «cărţile anului» ne-a dovedit cît de zonată este viaţa literară, cît de «locale» sînt (în dese cazuri) opţiunile, cît de limitate sînt judecăţile de ansamblu”. Difuzarea tipăriturilor e total nesatisfăcătoare: “Nu mai vorbim de marea pierdere «în adîncime»: circulaţia ideilor propulsoare şi fertile e grav amput