Multe dintre împrumuturile recente din engleză sporesc numărul situaţiilor de omonimie şi polisemie din limba română. Existau deja, de exemplu, omonimele (totale) post „abţinere – motivată religios – de la consumarea anumitor alimente” şi post „funcţie”, „loc special amenajat”, „instalaţie” etc.: ambele substantive neutre, cu pluralul în -uri; primul e un împrumut vechi din slavă, cel de-al doilea, mai recent, fiind preluat din franceză. La această omonimie (complicată de polisemia bogată a neologismului post şi de existenţa elementului de compunere post-, de origine latină) se adaugă acum un nou element: apărut în jargonul Internetului şi folosit cu o frecvenţă care ar putea să-i asigure o viitoare extindere chiar în afara acestei sfere de utilizare. Cel de-al treilea post, având sensul de „mesaj expediat pe un forum”, este un împrumut din engleză (engl. post), adaptat morfologic tot ca substantiv neutru, cu pluralul în -uri. De fapt, cum se întîmplă de multe ori, cuvîntul englez e de origine latină: urmărind traseul său istoric ne întoarcem, prin franceza veche (poste) şi prin italiană (posto), pînă la latină (postus = positus, participiu al verbului ponere „a pune”). Seria se leagă etimologic de poştă (cuvînt intrat în română şi pe filiere ne-romanice) şi de familia sa lexicală (poştal, poştaş).

Spre deosebire de cazurile în care dublarea unor cuvinte deja existente poate să fie spontană şi inconştientă (probabil că mulţi din cei care folosesc forma topic nu cunosc termenul de specialitate mai vechi în limbă), pentru post riscul de omonimie e imposibil de ignorat de vorbitori, dar acest lucru nu pare să conteze prea mult. Conştiinţa existenţei unor omonime ar putea totuşi explica de ce se încearcă de multe ori o marcare suplimentară, prin cratimă. Ataşarea desinenţelor sau a articolului hotărît este indicată de cratimă mai ales la cuvintele noi