Sinaia. Visat azinoapte împreună cu Sadoveanu, amândoi miroseam o căruţă cu fân. Spunea cu nasul vârât în fân, în graiul lui moldovenesc: spui prostii.

A doua zi, munţii ninşi.

*

Personajul y un afemeiat. Se laudă cu amănunte că o dată s-a culcat şi cu mama şi cu fiica în acelaşi apartament, în aceeaşi noapte, în locuri diferite. Ultima... fata,... zicea că şedea trântită în pătucul ei cu pisica în braţe. O chema Margareta, pe pisică..

*

O amintire de demult, din anii cincizeci, neprecizată data. La economat am căpătat raţia lunară de cafea şi de mălai. La mălai am renunţat repede neavând ce face cu el, singur nu ştiam să fac mămăligă. Cafeaua am luat-o cu grijă, sunt cafegiu. Pe stradă, începând ploaia şi neavând umbrela la mine, punga de cafea s-a udat, s-a rupt şi boabele verzi, - era neprăjită,- s-au risipit pe jos chiar în tramvaiul 19 în care apucasem să mă urc.

Cei dinăuntru şi-au dat seama numaidecât de situaţie. Şi, cum nu mai schiţasem nici un gest de aplecare şi de culegere, renunţând, enervat, şi cum cineva a exclamat vesel în vagonul mai mult gol la ora aceea, Cafea!... cei dinăuntru se repeziră să o culeagă de pe podeaua unsă cu motorină a vagonului..

Ca şi cum ar fi fost normal să fi plouat cu cafea ; ca şi cum era o noutate în Bucureştiul răzbit de foame, Dumnezeu dând poruncă să se plouă în capitală cu cafea, fie şi verde, netrecută prin foc, dar să aibă ceva lumea necăjită...

Nu era o pungă prea mare, vreo jumătate de kil, cafeaua însă se dusese, trebuia să împrumut, nu pot fără ea, nu mă lasă viciul – mă gândeam în timp ce priveam cei doi, trei pasageri, toţi bătrâni, aplecaţi şi culegând anevoie bob cu bob înţepenite printre interstiţiile duşumelii tramvaiului, care circula vesel cu viteză, binedispus de captura făcută...

@