Omenirea, si cu ea Romania, a traversat zeci de secole supranumite in fel si chip: al luminilor, al renasterii, al vitezei, al geneticii. Si mileniile au fost botezate: al crestinismului sau, cum se cheama cel in care am intrat, al autodistrugerii. In acest ultim mileniu, Romania are secol specific (al tranzitiei, adica al orbecaielii) in care, un "praxis cognitiv" á la Morin, ne duce la concluzia lui Wittgenstein caruia ii apartine solepsismul: "Limitele limbajului meu reprezinta limitele lumii mele". Ca arhitect de (si traitor in) secol romanesc, care e posibil sa devina si mai lung, ma-nspaimant si-ntreb: pana cand si unde vom mai tranzita? Am acest drept, trecator ce sunt prin cei cinci lustri si ceva de viata, care mi-au fost haraziti. Omenirea, si cu ea Romania, a traversat zeci de secole supranumite in fel si chip: al luminilor, al renasterii, al vitezei, al geneticii. Si mileniile au fost botezate: al crestinismului sau, cum se cheama cel in care am intrat, al autodistrugerii. In acest ultim mileniu, Romania are secol specific (al tranzitiei, adica al orbecaielii) in care, un "praxis cognitiv" á la Morin, ne duce la concluzia lui Wittgenstein caruia ii apartine solepsismul: "Limitele limbajului meu reprezinta limitele lumii mele". Ca arhitect de (si traitor in) secol romanesc, care e posibil sa devina si mai lung, ma-nspaimant si-ntreb: pana cand si unde vom mai tranzita? Am acest drept, trecator ce sunt prin cei cinci lustri si ceva de viata, care mi-au fost haraziti.