* Ceva, ceva tot o ieşi / Something's Gotta Give (SUA, 2003), de Nancy Meyers. Ceva, ceva tot o ieşi e genul de divertisment în care toate personajele au meserii cool: Jack Nicholson e proprietarul unei case de discuri hip-hop , Diane Keaton e autoarea unor piese de succes pe Broadway, Amanda Peet e maestră de ceremonii la casa de licitaţii Christie's, iar Keanu Reeves zice că e doctor (şi ceilalţi actori se prefac că-l cred). Poanta mea preferată e una (probabil) involuntară: Keanu la masă cu alte personaje, făcîndu-le o conversaţie atît de strălucită încît scenarista şi realizatoarea Nancy Meyers preferă să nu ne expună la radiaţiile ei: îl pune pe Keanu să dea din mîini, pune muzică deasupra şi cu asta basta - Keanu e un cozeur neîntrecut, credeţi şi nu cercetaţi! Eu unul aş fi vrut să aprofundez chestiunea, dar Nancy Meyers nu are prea mult loc, în agenda ei, pentru calităţile intelectuale ale lui Keanu Reeves. Prioritatea ei este să arate cît de sexy poate fi dragostea la vîrsta a treia. Sînt cu totul de partea autoarei. Cînd atîtea reclame şi reviste de stil ne îndeamnă să ne închinăm cu amîndouă mîinile în faţa nubilităţii, o iniţiativă ca a ei e binevenită. Dar nu putea să trateze povestea cu mai multă naturaleţe? Descoperirea unui bărbat de 60 de ani, că o femeie de vîrsta lui poate fi mai atrăgătoare decît orice tînără domnişoară, e prezentată ca un lucru senzaţional. De ce? La urma urmei, Jack Nicholson arată ca un bărbat inteligent, iar femeia arată ca Diane Keaton - era normal ca ei să se înţeleagă fără Viagra. Meyers se înfierbîntă atît de tare încît, fără să vrea, face ca atracţia sexuală între doi oameni de o anumită vîrstă să pară aproape anormală. Dar încurcătura e şi mai mare: în principiu avem de-a face cu doi oameni de lume, dar atunci cînd, din greşeală, el o surprinde pe ea dezbrăcată, amîndoi intră în panică; şi a doua zi, ei îi este a