- secvenţe americane - 1. Peste jumătate din populaţia americană este mai grasă decît ar trebui şi aproape jumătate obeză. Deformările induse de grăsime depăşesc domeniul umanităţii. Omul vitruvian? Descrierile s-ar situa mai degrabă în domeniul monstruosului. Dacă armonia este buna articulare a părţilor între ele şi a acestora în întreg, am văzut exemplare încă vag umane, ale căror membre plutesc împrejurul osînzei într-o relativă corelaţie reciprocă, iar întregul aparţine, bietul, mai mult bestiariilor decît speciei de care s-au despărţit, mîncîndu-se - sfînt trup şi hrană sieşi. Unii dau vina pe mîncarea ieftină şi pe junk-food. Alţii pe lipsa de socializare, pe singurătatea potolită cu televiziune şi popcorn. Fagocitarea ca supresant al tristeţii. Mîncarea, se spune, mai cu seamă aceea incredibil de ieftină, ar conţine fie substanţe care dau adicţie, fie hormoni, fie alte chimicale. Un singur lucru bun: lista de substanţe, procentele de colesterol şi grăsimi sînt explicit înşiruite pe ambalaje (poate de aceea şi enorma cantitate de ambalaj de care trebuie să te debarasezi spre a ajunge la produs; cu sentimentul că, muncind atît de mult la despachetare, preţul se va fi justificînd). Obsesia dietelor nu poate fi descrisă decît ca o fugă de tine însuţi. S-a votat acum o lege împotriva proceselor declanşate de cei care, mîncînd, nu au ştiut că se vor îngrăşa, analoage celor care au dat în judecată companiile de produse din tutun, sub cuvînt că nu au ştiut că fumatul este chiar atît de rău. Or, acum, o companie de ţigări face reclamă antifumat la televiziune şi pe site -ul propriu! Greu de înţeles mecanismul, ceva mai sofisticat psihologic decît cel uzual, dar asta este, de fapt, reclamă şi atît! Dar dr. Atkins, autorul unor diete din care se exclud carbohidraţii, şi-a pus amprenta atît de masiv asupra modului în care se hrănesc - sau nu - americanii acum, încî