Schimbarea la faţă a lui Corneliu Vadim Tudor a stîrnit multe speculaţii. Din antisemit violent, filosemit îndîrjit. Nu vorbim de un adolescent în căutarea idealurilor politice, ci de liderul celui de-al doilea partid din România. Personajul vorbeşte în termeni aproape mistici despre această schimbare: a avut o iluminare. După ce ani de-a rîndul a turnat otravă în minţile românilor slabi de înger, acum şi-a dat seama că a greşit. Ca orice iluminat, atunci ca şi acum, simte nevoia să facă prozeliţi. Da, a greşit, a vînat ţinte false. Dar logica responsabilităţii le este străină lui C.V. Tudor şi celor care îl urmează. Din moment ce este ales să conducă, dacă a fost născut să fie lider, partidul şi poporul ar trebui să îl urmeze pe noua cale a filosemitismului. Mai are doar ceva de bifat: oculta evreiască trebuie să îl accepte la putere. "Este posibil ca filosemitismul de ultimă oră al lui Vadim Tudor, extremistul naţionalist care va candida în alegerile prezidenţiale din noiembrie în România, să nu fie chiar atît de revoluţionar pe cît pare? Dacă eşti convins că evreii conduc lumea şi că Statele Unite sînt o colonie a Israelului, atunci trebuie să te aliezi cu cei puternici ca să învingi." Aşa îşi începe Grig Davidovici tulburătorul articol din Haaretz (Vadim sees the light, 5 aprilie), care a provocat vîlvă şi în România. Dialogul relatat de ziarist este năucitor. "Am dreptul să mă schimb. Fiecare om are dreptul să se schimbe. Numai boii sînt consecvenţi, cum spunea un politician român acum o sută de ani." Oamenii deştepţi înţeleg cum bate vîntul; de pildă Hitler nu era deştept, nu a înţeles: "Uite ce a păţit Hitler. Regimul lui putea să dureze 100 de ani printr-o formidabilă maşinărie militară şi de propagandă. A durat doar 12 ani. Dumnezeu l-a pierdut foarte repede pentru că s-a pus cu cine nu trebuia" (the wrong people). Personajul îşi asumă oportunismul, d