Tanti Stela este portar la mine in bloc. Asta pentru ca administratia imobilului a hotarat sa mai creeze niste locuri de munca si, in loc sa puna interfon, plateste din banii locatarilor patru portari care sa stea de paza cu schimbul. Si, pentru ca tanti Stela este om si ea, isi mai indulceste singuratatea noptilor, alaturi de portarul de la blocul vecin, cu cate o tarie. Asa se face ca, intr-o noapte, pe la ora unu, pe cand ma pregateam sa intru, dupa o zi obositoare, la adapostul confortabil si incins ca un cuptor al apartamentului meu de la etajul unu, tanti Stela ma opri inainte sa patrund in scara blocului. "Ia veniti putin aicea", imi spuse ea, cu un aer conspirativo-nedumerit. "Uitati-va acolo, intre blocuri, chiar sub cablurile acelea. Ce-i aia?", ma intreaba ea. "Luna", raspunsei eu onesta. "Aia nu este Luna", mi-o taie tanti Stela, sustinuta si de portarul de la blocul de vizavi: "Pai, ce, Luna danseaza?", intreba acesta retoric. "Noi ne uitam la ea de aproape o ora, doamna, si s-o vezi cum se misca in sus si in jos, inainte si inapoi". Am incercat sa le explic oamenilor ca este vorba de iluzii optice, de la nori, de la atmosfera, ca nu salta Luna, ci cablurile batute de vant dau aceasta senzatie. Oamenii insa erau convinsi ca nu este Luna. Asta pentru ca, au vazut ei, seara Luna trebuie sa fie in alta parte, plus ca acum cateva zile era jumatate, iar acum este plina. Unde mai pui ca se tot deplaseaza: acum cateva minute era chiar langa bloc, acum este mai la dreapta si mai sus. "Pai dumneavoastra nu stiti ca Luna se misca pe cer?", intrebai eu, dar argumentele mele erau, evident, neconvingatoare pentru cei doi. Asa ca, dupa cateva minute de "nu este Luna, ba este Luna", am hotarat sa ma dau batuta. Acum, nu-i vorba, daca urmaresti evenimentele din Romania din ultimul timp, iti dai seama ca exista o gramada de romani care si-ar avea locul de cinste la rubri