Maria Sa, Consumatorul
E la moda grija pentru Maria Sa, Cetateanul, din care pricina s-a si infiintat faimosul Oficiu pentru Protectia Consumatorilor, menit a-i apara interesele. Iar de cand tratam cu atata succes intrarea in Comunitatea Europeana, aceasta grija a luat asemenea proportii, ca a devenit aproape sufocanta. Protectia consumatorului inseamna, deopotriva, avizarea unor preturi pe potriva costurilor reale de productie si urmarirea respectarii standardelor de calitate a produselor scoase pe piata. Iar rezultatele muncii neobosite a Oficiului se vad cu ochiul liber. Preturile produselor si serviciilor cresc in mod constant, chiar daca valutele la care ne raportam sufera variatii ca si nesemnificative de curs. Cat despre calitate, ce sa mai vorbim? Intr-o tara in care painea se facea din grau, iar mezelurile din carne, tocmai materiile prime traditionale au ajuns sa fie inlocuite prin diverse substante de sinteza, unele de-a dreptul nocive. E foarte bine ca OPC-ul vaneaza, fie si la mari rastimpuri, dar cu mult tam-tam, fabricantii si negustorii ce vand in chip de produse alimentare cele mai diverse mizerii, obtinute in conditii de hazna. E insa de neinteles cum de acelasi Oficiu, destinat sa ne apere sanatatea, permite productia industriala si comercializarea alimentelor cu aditivi toxici si importul unor produse similare.
Romania este una dintre putinele tari europene unde alimentele de baza (laptele, ouale, branza, carnea, legumele, fructele) produse in micile gospodarii taranesti sunt inca sanatoase si gustoase. Si, cu toate astea, Protectia Consumatorului se razboieste in primul rand cu ele. Nu cu fructele si legumele importate de aiurea, poate ca mai aratoase, dar chimizate pana la saturatie si fade; nu cu carnea adusa de cine stie unde si congelata de decenii, frumos ambalata, insa lipsita de orice calitati nutritive; nu cu oual
