Îmi pare rău că un critic literar de ţinuta domnişoarei Luminiţa Marcu nu înţelege ce căutam "pe lista oamenilor de cultură recent decoraţi de Ion Iliescu", entuziasmîndu-se, în schimb, de refuzul domnului Ioan Groşan de a primi ordinul "Meritul Cultural" în grad de ofiţer: "Gestul lui Ioan Groşan poate fi considerat cel mai important şi mai spectaculos din punct de vedere moral din ultimii ani de cultură pesedistă...", apreciază domnişoara Luminiţa Marcu în Evenimentul zilei, la capătul unui articol întitulat: "În sfîrşit, un scriitor spune «nu»". Din capul locului, pentru buna ei informare, e necesar să ştie că domnul Ioan Groşan n-a fost singurul scriitor care a spus "nu" acestei decorări, ci şi alţii, printre care domnul Fănuş Neagu, dacă acest nume îi spune ceva. În ce mă priveşte, nu mă simt deloc inconfortabil primind această distincţie din partea statului român. Mă simt mai degrabă jenat observînd că oameni de cultură ca domnişoara Luminiţa Marcu fac din gestul domnului Ioan Groşan un act de onoare şi rebeliune intelectuală, de parcă am trăi sub Ceauşescu, într-o dictatură în care scriitorul onest nu are de ales decît între a se compromite sau a fi "ridicat". Cu toată liniştea, susţin că trăim într-o democraţie, imperfectă, precară, dar o democraţie, în care poţi spune da sau nu, fără teamă, în care poţi deosebi clar între o administraţie (Iliescu, Constantinescu) şi un stat cît de cît constituţional, garant al libertăţii de expresie şi simţire, de refuz, de ironie sau chiar de indiferenţă. Primind acest "Merit Cultural", presupun că pentru strictele mele merite culturale, nu m-am angajat să votez cu guvernul sau să fac "cultură pesedistă". Am liniştea şi mulţumirea că sub dictatura proletariatului nu am fost decorat nici măcar cu o "Medalie a Muncii" (las' că nici n-am meritat-o) şi am obţinut cîteva premii literare, ca Ana Blandiana, ca Radu Petresc