Prin Infern, spre Dumnezeu "Ispitirile Sfantului Anton" in viziunea lui Mihai Maniutiu la Teatrul "Tony Bulandra" din Targoviste Cel mai recent spectacol al lui Mihai Maniutiu, montat la Teatrul Prin Infern, spre Dumnezeu
"Ispitirile Sfantului Anton" in viziunea lui Mihai Maniutiu la Teatrul "Tony Bulandra" din Targoviste
Cel mai recent spectacol al lui Mihai Maniutiu, montat la Teatrul "Tony Bulandra" din Targoviste, porneste, aparent, de la un paradox: credinta si indoielile legate de aceasta sunt un proces intim, care n-ar trebui sa fie prilej de spectacol. Cu toate acestea, in cazul Ispitirilor Sfantului Anton, de Flaubert, rasucirile interioare ale unui spirit cuprins de indoieli devin mai mult decat un spectacol, un exemplu, un fel de predica vie care cere un grad ridicat de participare din partea spectatorilor. Nu exista moment mai bun pentru a vedea spectacolul decat aceasta Saptamana a Patimilor, care ne predispune (sau asa ar trebui) la introspectie, la meditatie in legatura cu tot ceea ce tine de fundamentele credintei. Dar Mihai Maniutiu (recent castigator al Premiului de regie pentru anul 2003, la Gala UNITER) n-a creat spectacolul pentru a-i indemna pe altii sa se gandeasca la asta, ci pentru a da glas propriilor framantari, propriilor suisuri pe "culmi ale disperarii", de pe care nu poti cobori decat iluminat de bucuria credintei - cum se intampla cu Sfantul Anton - sau complet pierdut pentru credinta. Ispitirile Sfantului Anton vorbeste, de asemeni, despre "pericolul imaginatiei", care poate fi o cale de pierzanie. Ispitele vin pe cale estetica - diavolii cu viori canta o muzica seducatoare, femeile cu pieptul dezgolit ce aduc in scena oua imense avand inauntru papusi cu chipul lui Anton, par personaje din pictura renascentista. Interpretul rolului principal nu are o misiune usoara - daca n-ar fi trait el insusi macar o parte din
